Cu siguranta, 2017 a fost anul in care am calatorit cel mai mult. Pur si simplu, la fecare pas, se mai ivea posibilitatea unei noi plecari – parca am stat cam putin pe acasa. In vacante, dispaream complet. De la weekend la weekend, faceam cate o noua valiza, gata de o noua aventura, fie ea la munte, la mare sau pe cealalta parte a continentului.
Insa, 2017 a fost si anul in care calatoritul a devenit mai mult decat inseamna inainte. De la un simplu prilej de relaxare s-a transformat intr-o escapada ce imi intinde in fata o varietate de posibilitati de a-mi petrece timpul. Printre acestea se numara descoperitul oamenilor si al civilizatilor, cititul multor povesti si curiozitati despre noi locuri, hoinaritul pe stradute elegante cu castile in urechi si gandurile zburand departe.
Cu alte cuvinte, am invatat sa profit de toate clipele de care dispun cat timp sunt plecata. Am lasat instagramul si foculetele de pe snapchat deoparte si am trait fiecare clipa din plin. Si asta cred ca trebuie sa facem mai des, nu neaparat doar cand suntem plecati departe de casa. Pentru mine, asta a facut diferenta dintre anul ce se afla pe sfarsite si ceilalti precedenti. Totusi, parca toti spun “Carpe diem” pe la colturi si nimeni nu intelege ce inseamna cu adevarat. De fapt, nu cred ca ai cu sa intelegi pana cand nu iti dai seama cum sa o faci tu singur.
Din cand in cand, imi amintesc de primul citat pe care l-am pus pe blog, acum ceva vreme, cand imi configuram pentru prima data site-ul : “Oriunde te duci, du-te cu toata inima”. Trebuie sa recunosc, l-am gasit pe internet cand am cautat “citate despre calatorie” pe google si mi s-a parut sugestiv. Nu i-am dat atentie aproape deloc, erau doar alte cateva vorbe intelepte, spuse de un anumit Confucius, nu-i asa? (si, pe deasupra, mai suna si bine!). Ulterior, a ajuns sa devina o sintagma pe care o port aproape de inima, deoarece imi aminteste cat de important este sa traiesc prezentul din plin, in orice loc m-as afla, cu oricine as fi.
De asemnea, pe langa a invata sa ma bucur de tot ce imi apare in cale, am reusit si sa inteleg cat de important este sa reflectez din cand in cand asupra vietii. Suna ca ceva foarte tras de par, ceva ce doar personajele profunde din volume ar face, dar nu e deloc asa. Imi amintesc ca asta-vara, am avut o serie de cateva zile mai proaste, pe cand eram in Oxford. Asa ca mi-am luat aparatul, telefonul si castile si am petrecut o dupa-amiaza cu mine si cu emotiile mele – la sfarsitul zilei, m-am simtit de parca mi-am regasit un vechi prieten, de care mi-a fost foarte dor. De fiecare data cand ma gandesc la acea vacanta, imi amintesc de mica mea plimbare si cat de mult a insemnat pentru mine de fapt. E mult mai usor sa rezolvi problemele cand esti departe de casa – eu am simtit ca am aer sa respir si timp sa inteleg.
Nu am dorinte speciale pentru 2018. Cred ca este pentru intaia data in viata cand nu aleg sa spun “Sper ca anul nou o sa fie mai frumos decat cel care a trecut”. De ce? Simplu – nimic nu se compara cu intensitatea si splendoarea momentelor de care am avut parte in 2017.
Also, nu as putea sa pun poze ca sa fac un “rezumat”, pentru ca mi-ar fi mult prea greu sa le aleg doar pe cele sugestive, intrucat nucred ca a existat o saptamana fara sa se fi intamplat ceva important sau marcant.
xo and a happy new year,
Cristiana