Citeste primele parti despre New York si Washington DC.

Cu totii am fost fascinati la un moment dat de filmele americane, poate inca de mici – fie de cartierele prietenoase, unde locuia intregul squad al protagonistului, fie de casele cochet aranjate cu curti mari si pomi cu casute de lemn in ele. Unul dintre gandurile mele puerile a fost intotdeauna “Uau uite! Ei nu au garduri! Ma intreb daca e usor sa fii hot”.

In cadrul schimbului de experienta din Statele Unite, am reusit in final sa fac parte dintr-o mica comunitate americana. Timp de o saptamana, am fost gazduita de o alta adolescenta de varsta mea in Fishersville, Virginia; mi-a facut imprejurimile familiare, plimbandu-ma apoape zilnic cu masina in afara oraselului in care stateam (foarte mic, de altfel). Am descoperit ca masina este singurului mijloc de transport local – localitatile sunt atat de mici, incat nu au autobuze sau taxiuri – , iar  majoritatea magazinelor si restaurantelor fast food se aflau intre orase si nu aveai cum sa ajungi la ele daca nu conduceai. Deci, obtinerea carnetului de sofer nu era doar o alegere.

Un oras mai mare si destul de important din zona era Staunton, unde am facut o excursie de o zi.

Orasul este destul de cunoscut, intrucat acolo se afla una dintre primele universitati pentru femei (Mary Baldwin University) si tot acolo s-a nascut cel de-al 28-lea presedinte american, Woodrow Wilson. Desigur, am vizitat fosta sa casa si am reusit sa patrund printre fragmente ale istoriei Americii, cu care, de altfel, nu prea am avut contact. La plecare, am avut placerea de a vorbi cu domnul care lucra la magazinul de suveniruri – un barbat apropiat de varsta a 3 a, cu accent sudist autentic. Era foarte incantat sa vada turisti venind de departe, astfel incat am ajuns sa discutam o vreme si sa facem schimb de experiente si povesti.

Am luat-o la pas si ne-am indreptat catre centrul orasului, trecand pe langa o varieate de locuinte elegante, avand aproape toate steagul Statelor Unite la intrare, mai mare sau mai mic. Am apreciat acest aspect destul de mult – toti oamenii sunt patrioti si isi respecta foarte mult orasul in care s-au nascut sau in care locuiesc. Cu siguranta, noi avem ce invata din asta.

Pentru ca e oarecum un “obicei” local, am mancat la un restaurant mexican, dupa care am urcat pe un deal de unde am putut vedea intregul Staunton. Sub noi, se afla gara – unul dintre putinele locuri de unde plecau, pe vremuri, trenuri din partea de Est a tarii si ajungeau pana in partea de Vest. Tocmai de aceea, in zona garii erau cateva elemente asemanatoare cu cele din zona de sud-vest a Americii.

In fata mea, se aflau o multime de cladiri, cele mai apropiate fiind unele de aceeasi inaltime, aceeasi culoare, facute in acelasi stil. Mi-au dat impresia ca sunt, de fapt, un perete de carton, pus pentru decor, ca intr-un platou perfect aranjat.

Valea in care ne aflam – Shenandoah Valley – izola orasul de orice alt zgomot de exterior, transformandu-l intr-o oaza de liniste. In timp ce admiram privelistea, si-a facut aparitia soarele, care pana atunci statuse ascuns intre nori, si a incalzit brusc peisajul. Recunosc, linistea profunda in care era adancit orasul m-a intrigat – vazusem multe restaurante si cafenele ce faceau cu ochiul, un cinema ce parea deschis, un teatru, o galerie de arta si, totusi, nu era nimeni nicaieri. Desigur, nu ma asteptam sa vad aglomeratie, dar in orice localitate mai mica in care am ajuns era o oarecare agitatie macar in centru. Insa, in Staunton nu am descoperit-o.

Nu am mai hoinarit prea mult, deoarece timpul nu ne permitea, asa ca ne-am intors la autobuzul cu care venisem (unul galben clasic, bineinteles) si am lasat Staunton in urma, ramanand cu amintirea unei zile calde, placute si linistitoare.