Primavara trecuta, am mers intr-o scurta vacanta in Malta. Initial, m-am gandit “Malta? Tara aia mica de care mereu uitam sa zic atunci cand ma scotea la harta profu’ de geografie?”. Recunosc ca nu ma asteptam sa imi placa prea mult. Totusi, urma sa devina una dintre destinatiile mele preferate.
In prima seara, am fost in plimbare pana la un oras mic din apropriere, numit Mdina, construit in interiorul unei foste cetati. Trebuie sa mentionez ca nu sunt o mare fana a istoriei, dar am fost intotdeauna fascinata de Evul Mediu – cetatile, costumele, oamenii – si exact asta am gasit in Mdina. Initial, ma simteam ca intr-un labirint, toate cladirile sunt foarte inalte si asemanatoare, strazile inguste si pline de vizitatori sau localnicii care petreceau o seara de sambata luand masa la una dintre multele terase.
Am aflat ca Mdina mai este numit si “Orasul tacerii”, peste tot pe cladiri fiind semne facute pentru turisti ca sa pastreze linistea.
Ajungand in piata mare, chiar in fata bisericii, m-am trezit inconjurata de oameni dansand, fierari, brutari, tamplari, tot felul de mestesugari, diferiti vanzatori de bunatati traditionale – toti costumati ca in vremurile medievale. De fapt, printr-o fericita intamplare, am ajuns in Mdina exact in timpul festivalului medieval, care are loc in fiecare an, la sfarsitul lunii aprilie, detalii aici.
Chiar atunci, un grup de cateva persoane, imbricate elegant, intrau in biserica. Curioasa, am reusit sa ma strecor in spatele lor ca sa pot intra, descoperind inauntru ceremonia de casatorie dintre doi tineri. Mai tarziu, acestia au iesit din biserica printr-un culoar format din “oameni ai curtii” cu flori sau trompetisti.
Multimea s-a risipit si, incet-incet, linistea a inceput sa domneasca din nou pe strazile din Mdina. Urma sa revin cateva zile mai tarziu, cand am petrecut aproape o zi intreaga in vechea cetate.
Intr-o alta zi, am colindat micile orasele de pe insula, toate avand un lucru in comun – in centru, se afla cate o catedrala unica, impozanta, fiecare diferentiindu-se de altele prin arhitectura.
Langa Malta, se afla si doua mici insulite – Gozo si Comino. Pe prima dintre ele am fost ca sa vad faimosul “Azure Window”, un arc format in stanca de calcar, deasupra apei turcoaz, care a aparut in mai multe ecranizari, printre care si filmele “Clash of the Titans” sau “Contele de Monte Cristo”, dar si in serialul “Game of Thrones”. Din fericire, am reusit sa-l mai prind “in viata”, acesta fiind distrus de o furtuna luna trecuta, in martie.
Malta a reusit sa-mi surprinda si sufletul de copil – aici am intalnit un personaj bine-cunoscut al copilariei : Popeye Marinarul. In Anchor Bay, pe stancile golfului, este construit ceea ce acum se cheama Popeye Village si care a fost construit initial pentru filmarile musicalului “Popeye” (1980 cu Robin Williams in rolul principal).
Pe langa tot plimbatul si vizitatul, am avut timp pentru mine – pentru fotografie, pentru citit pe bancile de pe malul marii, pentru hoinarit de-a lungul falezei de langa hotel. Parca ii aud pe mama si pe tata spunand ca am fost plecati prea multe zile si ca puteam sa stam mai putin si sa vedem totul mai repede, dar mie tocmai asta mi-a placut – faptul ca am avut timp sa ma acomodez cu noua locatie si sa fac parte din ritmul ei.
Xo,
Cristiana