Citeste si prima parte despre New York aici.

Calatoria mea a continuat in capitala Statelor Unite.

Am plecat dimineata de la hotelul din New York si am mers din nou pe strazi printre zgarie-nori, ce senzatie minunata!

Din tren, cred ca am admirat (sper sa nu fi visat) cateva orase din departare (printre ploapele ochilor ce nu voiau sa stea deschise nici macar cu scobitori) – Baltimore si Philadelphia.

In cateva ore, am ajuns in Washington.

Trecand de la New York la Washingtogn diferenta este destul de mare. Prima reactie a tuturor a fost “Uite! Aici se vede cerul in sfarsit”, pentru ca sunt cladiri mult mai mici.

La inceput, nu ma puteam gandi decat la cat de mult imi lipseste imaginea New York-ului si ca Washington nu-mi va placea la fel de mult. Am incercat sa trec peste si sa-i dau o sansa orasului sa ma impresioneze, inainte sa trag alte concluzii pripite.

Ceea ce m-a surprins a fost cat de mare era gara din Washington si cat de bine arata. Desigur, se vedea diferenta de arhitectura intre The Big Apple si DC – aici totul parea mai clasic, mai elegant (si mult mai aerisit).

Am mers spre The National Mall – un parc foarte mare din centrul orasului in care se afla diferite cladiri oficiale, precum Capitoliul (sediul Congresului Statelor Unite), monumente (Monumentul din Washington, Monumentul lui Lincoln), muzee (Muzeul National de Istorie Naturala, Muzeul Smithsonian, Muzeul National de Istorie etc).

Langa The National Mall, se afla Casa Alba (resedinta oficiala a presedintelui).

Am vizitat The National Space&Air Museum (Smithsonian), unde am trecut prin mai multe galerii ce aveau exponate legate de zbor, univers si diferite fenomene fizice.

In muzeu, in afara incaperilor unde se desfasurau expozitiile, am putut vedea multe modele de avioane, drone, rachete si sateliti.

Brusc te simti atat de mic doar privindu-le.

Partea interesanta a fost ca, pe langa expozitii, aveai posibilitatea sa testezi diferite dispozitive in cadrul unor experimente “interactive”.

A fost mai mult o calatorie in lumea stiintei decat o vizita normala sau plictisitoare la un muzeu oarecare. Ceea ce a facut vizita mai atractiva a fost prezenta in grupul nostru a profesorului de fizica ce ne-a explicat mult mai mult decat era scris pe tablite inclusiv curiozitati de genul “stiati ca?” (multumiri domnului Surdu!!!).

Am reusit sa asimilez astfel mult mai multe informatii din muzeu.

Dupa muzeu, am traversat The National Mall pentru a ajunge la un monument.

In parc se desfasura festivalul numit Awaken The Dawn, legat de Dumnezeu si de credinta, asa ca era destul de aglomerat. In total, in parc erau raspandite 50 de corturi (reprezentand cele 50 de state) in care oamenii se rugau, vorbeau, tineau discursuri sau cantau si dansau. Prima oara nu prea am inteles despre ce este vorba, dar apoi am vazut un autobuz pe care erau scrise chestii de genul: “We love Jesus” sau “Jesus freaks” si am inteles ca erau oamenii care il celebrau pe Iisus, apropiindu-se unii de ceilalti prin diferite activitati.

Pe langa parc, erau parcate cateva zeci de food truck-uri, cu diferite tipuri de mancare, variind de la fast food pana la feluri de mancare specifice anumitor zone/tari. La fiecare din acestea coada era interminabila de-ti trecea instantaneu foamea.

Am ajuns la obelisc (Monumentul lui Washington) la apus, am reusit sa facem multe poze frumoase. Ba chiar am profitat de peisajul frumos, ne-am prostit si am pozat pentru ceva vreme. Imi amintesc ca incercam sa numar steagurile ce se aflau in jurul monumentului banuind ca sunt 50, numarul de state ce compun SUA.

In prezent sunt 50 de steaguri, dar initial au fost 48.

Prima oara cand au fost ridicate, pentru a-l comemora pe George Washington de ziua acestuia, erau doar 48 de state/steaguri.

Ulterior au fost ridicate de ziua primului presedinte, de ziua independentei si de ziua memoriala a eroilor cateva zeci de ani.

Din 4 iulie, 1971, sunt ridicate continuu pana in prezent.

Ne-am continuat drumul catre Casa Alba, insa nu am putut sa ne apropiam foarte mult. Acum sunt doua garduri in jurul acesteia – cel vechi si inca unul mai nou montat recent ca masura de siguranta dupa ce un “personaj” mai putin sanatos la cap a reusit sa-l sara pe primul. Dupa ce am pozat ca orice turist (asiatic) tot ce apucam, mi-am luat mare trigger cand am aflat ca eram de fapt in spatele Casei Albe si trebuia sa ocolim destul de mult pentru a ajunge la “Main entrance”.

Pe drumul de intoarcere la hotel, in plina strada, am cantat melodii variind de la musical-uri vechi, filme Disney pana la celebrele Hannah Montana, High School Musical si chiar Mamma Mia.

Am apreciat foarte mult ca, desi este capitala, Washington-ul nu este aglomerat sau galagios. Astfel, m-am bucurat de plimbarea de seara admirand cladirile elegante de care orasul nu duce lipsa.

Mai tarziu, vremea extrem de calduroasa a facut o intoarcere de 180 de grade si a devenit ploioasa, dar nu mi-a distrus chiar deloc vibe-ul, pentru ca avusesem parte de o zi minunata. Singurul regret e ca nu am avut prea mult timp la dispozitie in DC.

Urmatoarea dimineata, dupa un mic dejun perfect la restaurantul irlandez lipit de hotel, ne-am impachetat in fuga lucrurile, pentru ca gazdele noastre venisera si erau gata sa ne duca in Virginia – locul unde m-am simtit ca intr-un film american timp de o saptamana.

To be continued

xo,

Cristiana